frunzind a toamnă curge vremea-n scoarță munții și vântul desfăcuți în picături crăpături fractale cioburi de peisaj pământ uscat

cum filtrezi într-una cafele și-un oftat te-ai dus acum și mie doar zațul mi-ai lăsat cântece lăutărești ce trece prin

amintiri acumulând o ușoară presiune în dreptul inimii pentru fiecare zi - o atmosferă un vârtej de sunete aruncate un nor pufos

seara coboară cu labirint de umbre cîmpuri fractale - tensionate emoții după care te poți ascunde din față din profil și din spate

numai dragostea imperfectă se reîncarnează în alte iubiri tinerețe sferică disc bombat cu margini la infinit subțiate

un desen sub craniu imobilizat șocul că ești absorbit de cuvinte ca o plasă elastică fiecare întîmplare o coajă albă înfășurând

Singura planetă care mai moțăie la ora aceasta târzie este cea a războaielor pierdute, la pupitrul ei de fum scribul caligrafiază mici

trăiești întâmplarea respiri aburul întâmplării chiar umbra ta are umbră ce farmec strict gesturi coborâte un fîlfîit de