prada
de Ionel Amăriuței(2010)
1 min lectură
Mediu
frunzind a toamnă
curge vremea-n scoarță
munții și vântul desfăcuți în picături
crăpături fractale cioburi de peisaj
pământ uscat ca un vitraliu
prin care vezi gravitația în șuvoaie
îți vine-a grație(?)
a goarnă(?)
miros metalic apăsându-ți stomacul
gândul îți evadează printre ochiurile zilei
abia însăilată
palme strânse pe plasa cu noduri
până la sânge
suspendat