Doi camarazi
de Ion Panait(2009)
1 min lectură
Mediu
Ne liberăm în octombrie, moaie-ți buzele
în așteptarea sentinței, o pereche de cizme
din piele de cocostârc spânzură în mirosul brizei –
Îți voi fi părut dușman cândva, noaptea
vuietul crivățului adormea pe podeaua de
chihlimbar a făgăduinței, dar în numele
legii abandonam rănile fugii, asfințiturile
pline de libertăți și secrete – de-acolo vine
scâncet de dragoste, dalbă iluzie
îmbrăcată în haine de rugăciune.
Inima soarelui plantează crini palizi și spiriduși
în rigolele vremii, mușcă din orizont
gura lupoaicei ca o vendetă, ții minte
ostrovul cu ochi de caisă și iolele albe
de portocali?