Romanța policromă
de Ion Minulescu(2002)
1 min lectură
Mediu
Nu-i cer nimic...
Si totusi, daca-ar vrea -
O, daca-ar vrea sa-mi dea ce nu-i cer inca!
Ar face dintr-un lac o Marmara
Si dintr-un melc, un Sfinx sapat in stanca.
Nu-i cer nimic...
Dar dac-ar fi sa-i cer
Ce-as vrea sa am si ce-ar putea sa-mi dea,
As picura-ntr-o cupa cu eter
Morfina
Si i-as cere apoi asa:
Da-mi tot ce crezi ca nu se poate da.
Da-mi calmul blond al soarelui polar,
Da-mi primul crepuscul pe Golgota
Si primul armistitiu planetar.
Da-mi paradoxul frumusetii tale,
Da-mi prorocirea viselor rebele,
Da-mi resemnarea strofelor banale
Si controversa versurilor mele.[...]
Da-mi pretul primei victime-a femeii,
Da-mi simbolul opalului si-agatei,
Da-mi ritmu-nveninat al Salomeii
Si tusea-n fa minor a Traviatei.
Da-mi Spleen-ul calatorilor pe apa,
Da-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi,
Da-mi gravitatea mortilor spre groapa
Si comicul funebrului convoi.
Da-mi tot ce-n prima clipa risipesti,
Si tot ce-n clipa ultima aduni.
Da-mi fastul siluetelor regesti
Si perspectiva casei de nebuni...
Nu-i cer nimic...
Si totusi, daca-ar vrea -
O, daca-ar vrea sa-mi dea ce nu-i cer inca!
Ar face dintr-un lac o Marmara
Si dintr-un melc, un Sfinx sapat in stanca.