Romanța celor trei romanțe
de Ion Minulescu(2004)
2 min lectură
Mediu
Mi-am zis:
Voi scrie trei romanțe...
Și-n trei romanțe-mi voi închide,
Ca-n trei sicriuri de aramă, trei morți iubiți -
Trei clipe reci -
Ce-mi stau în suflet împietrite,
Ca trei luceferi stinși pe veci
Uitați în haos,
Ca pe-o cracă de chiparos trei crisalide...
Mi-am zis apoi:
Romanța primă
Voi scri-o-n gustul florentin -
Așa cum ar fi scris-o Dante când a zărit pe Beatrice -
Și-n fiecare vers voi pune atâta aur, cât se zice
Că-ngrămădiră credincioșii
Pe groapa primului creștin...
Pe-a doua
Voi sculpta-o-n ritmul eroticelor lesbiane,
Cu care-n Lesbos cântăreții și legendele nebune
Sărbătoreau pe blonda Venus.
Și-n fiecare vers voi pune
Carmin din buzele acelor neasemânate curtezane...
Iar pentru-a treia
Voi alege tot ce-i mai trist -
Voi scri-o așa
Ca-n versul ei să plângă glasul
Tristeții nopților polare
Și-n versul ei voi pune verde -
Un verde-mocirlos, în care
Și-or îngropa pe veci iubirea acei ce n-o vor mai cânta...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Mi-am zis:
Voi scrie trei romanțe...
Dar azi, din aurul de-alt\'dată
Și din carminul de pe buze
Nu mi-a rămas decât o pată -
O pată verde, ce m-apasă ca și o piatră funerară
Sub care dorm, ca-n trei sicriuri,
Trei stinse-acorduri de chitară!...