Trotuarul din memorie
Volumul: Omul profilat pe cer 1945
de Ion Caraion(2009)
2 min lectură
Mediu
Mă obosește cerul și nu pot
să-l scutur – mătrăgună-n manuscris,
n-am cui să-l duc pe brațe ca pe-o geantă
copacul ăsta care m-a ucis.
O mahala de-autografe slute... Parcă
mi-ai fătat necazuri mari cu sacul.
Merg prin cârciumile tale negre, unde
păharele stau goale – lua-le-ar dracul!
De undeva mă caută inscripții
străzile ca babele: cartoane
își astrucă oasele-n bulendre
și se-ncheie pudic la paltoane.
Vezi, tu nu-ntreba dacă am plâns
ce importă asta: ca să știi ce fac?
Noi trăim cu dorul și ne-ajunge:
apă, suflet, pâine și tabac.
Totdeauna ne certăm cu cineva,
nu dormim cu noi decât sub cort.
Ni se plimbă clopotele-n carne
cum se duc cocotele la mort.
Ridicoli Don Chișoți prin vechi saloane
privim năuntru grave draperii:
umbrele gem moale pe sub masă
latră câinii ultimei isterii.
Nu-ntreba ce fac, unde mă culc –
tot nimica nu-i dacă-ai să știi.
Palmele acestea, cum le vezi,
le-a fătat o noapte-n bălării.
Se prabușesc în inimă găleți,
-cuvintele. Nu pot să chiui, să m-agăț
de cineva, să-mpiedec măcar hoitul
prăpăstiosului incendiu. Un desmăț
se-ntinde pretutindeni, macerat.
Plutesc cetățile cu descompunerea latentă
prin foamea vagabondă, care strigă,
prin strigătul din ranița dementă.
Migrenă, ulcer, tusă și scleroză –
nădejdea că o târfă, de ce fuge?
orbii trec spre unde n-au să vină,
pașii calcă-n sticle și belciuge.
Vezi, ce importă daca-am plâns sau dacă
ne-am culcat prin gropi ori pe gunoi?
Viața noastră tot așa rămâne:
un lighean cu gulerul de zoi.
Că ne luăm în brațe cu birjarii
ori vindeam graunte-n băcănie,
parcă asta ce interesează?
Tot așa plecăm; - pe-o farfurie.
Tot așa plecăm: într-o trăsură
colorată alb sau negru – după
cum mai bate inima și cum
ne hrănim cu seruri ori cu supă.
Lucrurile duse-n lăzi ori geamantane,
ne stricăm ca niște aparate.
Nu s-alege nici barem atâta
din tot luxul dens de surogate.
Sângele aleargă; din adâncuri
mucegaiul verde ne-a strigat,
simt în mine cerul care roade
salcia cu piciorul descălțat,
animalul care-și linge părul
de văpăi carnale, când egal
scade noaptea-n lămpile din mine
și-n orașul numai c-un spital...
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Caraion
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 349
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 64
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Caraion. “Trotuarul din memorie.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-caraion-0008275/poezie/trotuarul-din-memorieIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.