Soare Viscol Umbră Gând
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
de Ion Caraion(2021)
1 min lectură
Mediu
Soare Viscol Umbră Gând
Păsări Liniște Omăt
Și natură! Și natură!
În penaje noi, condurii
În vechi mantii, tremurând,
măreția morții pură.
Unde-i râul? Om fi ajuns
În infern, în paradis.
Printre labele pădurii.
(Nu mai bate! E închis)
Timpul fuge îndărăt,
îndărăt și într-ascuns.
Lașități. Caricatură.
Păsări. Liniște. Omăt.
Când mă-ntorc, am să-ți arăt
Semnul serii de pe-armură
Ca doi pinteni mici de orz.
Era umed. Era bură.
(Nici un fel de noimă Rut)
A fost soare, -a fost plăcut,
Însă nu m-am mai întors...
Coiful are prinse-n el
Două așchii de cocleală,
Două găuri de șrapnel:
Nudul serii, epocală.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Caraion
- Tip
- Poezie
- An
- 2021
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Caraion. “Soare Viscol Umbră Gând .” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-caraion-0008275/poezie/soare-viscol-umbra-gandIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.