Sari la conținutul principal
Poezie.ro

Și ai să mori, iubito...

Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005

de Ion Caraion(2021)

1 min lectură

Mediu
Se tunde iarba. Se cosește fânul.
Pământu-i o felie de pâine grunjoasă.
Bătrâna cenușă a zilei. Bătrânul
nopții craniu de pâine. Ce-ți pasă,
neiubito... Aici lumea se imită.
Abia zgârii puțin, că sub coaja
părelniciei viermuie iadul.
Se-aruncă resturi. Ciuruie găurită
mreaja cerului. Fadul
cer prefăcut în gunoaie
și-acoperind stele. Ești poezia prin casă
(cu pomeții și ochii vineți de ghionturi,
cine te-a bătut femeie frumoasă?)
a zodiacului nostru... Orașul se-nmoaie,
Întineriri fără mit. Câmp fără orizonturi.
Aici lumea se imită, țara-i de ploaie.
Abia zgârii puțin și țâșnește absurdul.
Femeie frumoasă, ai să pleci în războaie
și-ai să mori, neiubito. Dintr-o tigvă de câine,
sinuoasă ca apa, strecurată ca furtul,
iarba răsare prin ceață. E ieri? E mâine?

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
An
Cuvinte
119
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Ion Caraion. “Și ai să mori, iubito... .” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-caraion-0008275/poezie/si-ai-sa-mori-iubito

Intrebari frecvente

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.