Pretutindeni/niciodată
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
de Ion Caraion(2021)
1 min lectură
Mediu
... iar omul, un om care umbla în bărbie
(Vorbiți ca niște geamantane. Ce parcă
plecăm undeva?) Omul acela adie
über allnie... și n-o să se mai întoarcă.
Botezată fu pâcla de o mie de ori
(murise calul sub el, în cer ziua murise)
apa-i colorată și plină de flori –
unde-au pierit meduzele, de-atuncea-s abise...
O! tot compotul de măști la care n-a supt
nici leatul, nici umbra, nici șoapta...
drumul merge înainte și singur și rupt.
Mortul a luat-o la dreapta.
Voi, nimburi! voi, nimburi! voi, nimburi
de care doar pulberea trece –
vraiște la care mă-mbăt...
Mortul a luat-o-nainte, drumul fuge-ndărăt
sec, tulbure, straniu, repede, rece.
O, cel mai greu timp dintre timpuri,
cea mai grea amprentă!
Un os de copil, un cerc, o absentă
sintagmă rămasă-n omăt...
Patetice schimburi, patetice schimburi
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Caraion
- Tip
- Poezie
- An
- 2021
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Caraion. “Pretutindeni/niciodată .” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-caraion-0008275/poezie/pretutindeni-niciodataIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.