Partitură
Volumul: Omul profilat pe cer 1945
de Ion Caraion(2009)
1 min lectură
Mediu
Nu, nu e mâna ta care plânge,
nu-i cântecul tău care coace,
convoaie de codri mânate încoace
și dropii de muzici scuipate în sânge.
Mă fură trecutu-ndărăt și mă-njunghe,
încep ca să-mi uit caligrafia, cuvânt...
Ne-a umplut despărțirea cu știuleți de pământ
și toamna ne suge plămânii cu-o unghie.
Simt iar uscăciunea cum plouă... De-acuma
sfârșește undeva o pârgă, - asud.
Spitalele urlă, copacii ne-aud
și cerul e leoarcă... și timpul e bruma...
Prin sângele nostru vin câinii și ling –
ne biruie iarba, ne mistuie somnul.
Vezi, ducem cu rana din carne pe Domnul
și-n fiecare seară îi dăm să mănânce-un paing.
Tăcerea aceea, elegia aceasta –
de pretutindeni același decor inocent.
Aici vorba moarte, acolo cuvântul dement,
prin grâu trece vântul, sufletul ne-astupă fereastra.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Caraion
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Caraion. “Partitură.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-caraion-0008275/poezie/partituraIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.