Câte strofe și versuri are „Lazării morții"?

Poezia „Lazării morții" de Ion Caraion are 9 strofe și 34 versuri.

Lazării morții

Volumul: Erau anotimpuri ciudate 1939-1944 (poeme inedite)

1 min lectură

Mediu

Ploile mulg orașul

din toate părțile

bărbații plecați în războaie

și-au strâns inima, și-au dus cărțile.

Drumul de noapte taie, sparge

în gleznă, în tars.

Pasărea-n cer, marea în alge,

iazul tresare cu scocul ars.

Unii au fost. Unii nu mai sunt,

Caută ochiul în humus și-n vânt.

Coclite pe ploi, fără leat,

femeile lumii-au țipat.

Mint cugetele toate. Sufletu-l strâng – nu-l aud,

S-au întors iubitele vechi la-nceput.

Oriunde

e om, omul s-ascunde.

Amurgul plouă-n mantăi,

învinețește prundul în broaște.

Lazării noștrii, dacă ne-ar intra în odăi,

acuma – Lazării noștrii nu ne-ar cunoaște.

Þurloaie la nord, țurloaie la sud...

Omul trece prin vârstă, uituc.

Bărbații de-acolo, bărbații

au ieșit pe fereastra de lut;

șesul i-a dus, vântul a suflat

și nu i-a mângâiat, i-a bătut.

În turla cu priveghiuri albastre,

unde ne mor femeile

pure, că ideile,

ardeau lumânările noastre...

Iatacul se-nchide. E șapte.

Ploile cad cu miros de mosc.

Singurii Lazarii morții ne cheamă, da-n noapte

se uită la noi și nu ne cunosc.

Ion Caraion. “Lazării morții.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-caraion-0008275/poezie/lazarii-mortii

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.