Izverna
Dimineața nimănui – Ed. Tineretului 1967
de Ion Caraion(2021)
1 min lectură
Mediu
Dimineața munții fac schimb de vocale cu cerul.
Drumurile sunt numai drumuri ciobănești.
Ascuțindu-și copita de gresii și coarnele de copaci,
zurbavnice – caprele cătunelor prin păduri.
Bumerange izbesc în stânci, în arbori.
O pajiște de cleștar înflorește, rotunjită, din meleag în meleag.
Printre pui de munți,
bureții fug înaintea copiilor
privegheați de zeii mierii și ai otrăvii.
Văzduhul așteaptă ploi, germinează și pricepe.
Când munții gândesc,
toate frunzele devin apogiaturi, toate peșterile devin cutii de rezonanță.
Câteva minute a plouat cu chihlimbar.
Turma cu lâna-ncercuită de păianjenii luminoși ai soarelui,
caprele luaseră-n coarne o parte a serii și a greșelii.
Două brațe ca două ademeniri va întinde apa.
Pe mormintele morților se seamănă brazi.