Interludiu
de Ion Caraion(2005)
1 min lectură
Mediu
Femeie-n tot ce ai pe trupul gol, fantastic,
de seva tropicala sau stranie meduza
te uiti in alta parte, cand se descheie-o bluza,
perfida, nu simti mana din sterpul san, dar plastic.
Falange moi, albite ii-aluneca pe coapsa,
o sarma sparta urca difuza pe sub rochii,
ne cautam gura si-ncovrigam cu ochii
aceste solduri calde, intinse ca o capsa.
Ti-s pulpele atata de-aprinse si de fine,
ca-n irizarea pielii tot sangele-i porfir ;
flacoane mari in vine ascunse, ca-n clondir,
duc luna mai departe pe sanii si-n patine.
Subtire treci prin carne, dar carnea nu mai este,
cum ceasul care bate in vreme fu si moare ;
prin tine dorm incendii, se umplu samovare
si-un ceai rusesc te striga din cestile funeste,
in timp ce birja trece absenta mai departe,
statuile-n istorii, istoriile-n moarte
si doar castanii negri - iregular sau drept -
ca niste copci inalte, incheie pamantul la piept.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Caraion
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Caraion. “Interludiu.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-caraion-0008275/poezie/interludiuIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.