Crater
Antichitatea durerii – Editura Vinea – 2005
de Ion Caraion(2021)
1 min lectură
Mediu
Luna a luat soarele cu ea.
Dintr-o piatră strigă un glas.
Inel pustiu.
Nu mai avem timp frumos, nici păsări.
Despodobit, sună pe sâni un cositor de pavaj.
S-au stricat și stelele.
Nefoșnet și nedumerire.
Cad.
Neamul închis într-o carte
Se lupta cu neamul închis într-o cetate.
Plăgi violacee.
Fiole cu lună.
Și-n nici un cuib nici o diademă.
Voi, primejdii neascultate!
Am sânii ca două cranii de sticlete.
Oamenii pe care i-a tocit cazna și timpul.
Nu ne-am fi înțeles nici în moarte.
Florile îți mișună sub tălpi.
Sfeșnic pulverizat.
Picură-ți, sloi de noapte, bruma –
Cosit în fantezia pribeagului.
În cer, acolo, cineva întoarce zilnic noimele;
Iernez în derâderea luminii.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Caraion
- Tip
- Poezie
- An
- 2021
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Caraion. “Crater .” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-caraion-0008275/poezie/craterIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.