Cota 117
Volumul: Cântece negre 1947
de Ion Caraion(2009)
1 min lectură
Mediu
A-nțpenit c-un șold zdrelit...Dar cât a
stat așa, nu știe...Simte cald în spate,
nu-i pare rău, din tot, decât atâta:
că la apel, în seara asta, o să lipsească poate...
În pieptul brun, el rumegă tristețe
cu glomotog de sânge sau tutun,
când vrea să mearga-l trage - căpcăun -
pământu-n jos, dușman pe tinerețe.
Prin sânul rupt îi curge că latura
bolboroseala grea de lapoviță,
i-au desenat trei râuri cu altiță.
ieri, schijele, pe fața cu cianura.
În somn el vede limpede cum crește
iar țara blândă cu miros de munte,
o vadră de necaz l-a șters pe frunte
și-a vrut să-l scuipe-obuzul între dește.
Își pipăie prin noapte carabina,
sărută baioneta albă ca pe-o soră
și-ncearcă singur, ridicat în oră,
să-și sprijine de pușca lui tulpina.
Dar prăbușit în clisă ori în veac,
cu ceru-n brațe, mare cât o noapte,
adoarme pe-un maidan de stele coapte
sub coviltirul cerului sărac.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Caraion
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Caraion. “Cota 117.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-caraion-0008275/poezie/cota-117Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.