Coșmar
Volumul: Erau anotimpuri ciudate 1939-1944 (poeme inedite)
de Ion Caraion(2009)
1 min lectură
Mediu
Cu apele-adormite-n mine
de cine știe câte veacuri,
mi-au răsărit pe suflet lacuri
prin care mișună jivine.
În molimă și colcăitul
pieirii certe ce mă-nchide,
aud cum urlă infinitul
acestor mari păduri lichide.
E-o reversare planetară
de ploi, prin care însetații
îndrăgostiți de luna-și cară
fantasticele oase-n spații.
Ca peste-un cosmic stârv, în seară
când dorm solzoasele șopârle,
popoare mari de ciori coboară
spre talmeș-balmeșul de gârle.
Mă-nec în fiecare noapte,
iar înecații de-altadată
- frumoși ca fructele necoapte
mă iau de mâna și-mi arătă
cadavre lopătând sub stele
c-o resemnare ideală,
în cranii albe și inele
rămase de la altă gală.
Și-apar pe valuri fete moarte;
e frig și sânge-n vizuină;
iar ploaia plouă mai departe
și-necul nu se mai termină.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Caraion
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Caraion. “Coșmar.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-caraion-0008275/poezie/cosmar-13898936Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.