Câte strofe și versuri are „Coșmar"?

Poezia „Coșmar" de Ion Caraion are 8 strofe și 32 versuri.

Coșmar

Volumul: Panopticum 1943

2 min lectură

Mediu

Parcă ierburile răsar cât cârjele și se țin după noi

cu unghiile, cu ghearele, cu dinții cât o seceră.

Șrapnelele ne-njura; curg apele dense cu oloi

extras din greabănul cu vinețeală caldă. Ne degeră.

Se mai deschid ușile, mai zbârnâie-o clanță, un pat.

Improvizările astea primitive au ajuns infermerii și spitale.

În fiecare noapte visăm jivine, tranșee, scuipat

cu sânge...Doctorii se uită la noi ca la un pachet cu resturi sau ca la o pereche cu sandale.

Ni-s obrajii galbeni în toate zilele, mâinile fierte.

Halucinăm. Unii – mai sănătoși – râd, țipă să tăcem.

De unde să mai cumpărăm liniște? Ne huie capul. N-are decât să ne certe

și medicul și surorile de caritate... Tot o să se facă inima asta, până mâine dimineață, ghem

Nu sunt, dar vedem pisici negre cum urcă pe ziduri;

salcâmii năvălesc înăuntru, căpițele de fân se aliniază

-înteleg: trebuie c-au ieșit apele din matcă, ne-au invadat celulele, ne-au tatuat frunțile cu riduri,

de aceea am eu febră, iar fauna și flora, disperate se refugiază.

Îmbrăcați-vă repede! (Nu mă interesează dacă v-ați făcut bocancii sau ați luat concediu...)

Vom evada prin creștetul casei într-un platou fără gloanțe și lacune

Nu există momentan nici un alt remediu,

ascultați-mă, decât halucinațiile cu somnalin și-n vinele brațului drept o neîntârziată efuziune.

Camarade, te uiți la mine sașiu, c-un ochi de erete.

Poți să scrii acasă că nu mai sunt – puțin mă doare.

Ceea ce ar trebui să înțelegi, dacă mai ești om: că mi-e sete

și azi-noapte, pe când voi dormeați, mi s-au desfăcut bandajele de la ambele picioare

Seara intră în dormitoarele anemice trecând cenusie-n pervaz;

n-aș compara-o pentru nimic în lume decât cu o cutie de vată,

în mijlocul acestui U.R.S.S. care miroase a tinctură de iod și a spuză de gaz

și pe unde carnea mea ciuruită bea fără nici o emoție în fiecare după amiază apă oxigenată.

Þipătul pe care l-am auzit acum nu mai este al unei mame; miroase a cocs, a gudron.

Dacă privești atent – flacoanele cu doctorii s-au spart în noi la orice minutar.

Mi se pare că se clatină ferestrele, că dușumelile s-au transformat în poligon,

pe când totul e un fapt divers: părăsim casele și ne depărtăm de front într-un tren sanitar.

Ion Caraion. “Coșmar.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-caraion-0008275/poezie/cosmar

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.