Corespondență pe un arbore
Volumul: Omul profilat pe cer 1945
de Ion Caraion(2009)
1 min lectură
Mediu
Parcă s-a oprit cineva între câmpuri. Nu era umbră. Nu era om.
Se uitau ploile îndărăt, Eli, și tăceai.
Noi am crezut într-un Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai –
numai batistele de sânge mai culegeau anii din poem.
Amândoi eram – singuri – cu cioplitorii din tesle.
Vor sosi animalele, bani vechi , pe cetăți...
Să ne culcăm!...Iezii negri ne-au tăiat fruntea-n bucăți.
Nu mai credeți, oameni de argilă, c-a trăit Iisus într-o iesle.
Știau că ne-alungă îngerii, dar nu ne-au mai spus.
Arborii duc în brațe mărci poștale și bețe.
Ne-am îmbrățișat cu femeile și-am mâncat mere pădurețe
Puteam să-ți scriu multe... (spune faptul că nu-s).
Eu mă întorc, dar gândacii au să scuipe aici
Nu ne vor buruienile. Vom muri, plini de mâzgă, pe cornute maidane.
Maica Domnului sluțită avea ochii de castane.
Ne-au bătut pân’ la ziuă cățeii febrei c-un bici.
Frunzele așternute în parcuri au servit de chitanțe la joc;
Ziua întreagă cioclii toamnei procesionaseră funest.
Nu-i mai duce, băiete, inimii acest zbucium, acest...
Suflete cu pașaport voiajează către Cerul de Foc.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Caraion
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 179
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Caraion. “Corespondență pe un arbore.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-caraion-0008275/poezie/corespondenta-pe-un-arboreIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.