Câte strofe și versuri are „Clișeu"?

Poezia „Clișeu" de Ion Caraion are 7 strofe și 28 versuri.

Clișeu

Volumul: Panopticum 1943

2 min lectură

Mediu

Ne ies Caucazii înainte rostogoliți, uriași, întărâtați.

Cazematele sunt puse să iscodească – broaște țestoase pe rână.

Se cunoaște după adulmecări: au mai trecut pe-aicea soldați

cu pădurile urcate în cârcă, pline de frig ca de lână.

Dinspre nord-vest fumegă tancuri în retragere: grele.

Din horcăieli zguduite, simțim aviația. Nu e a lor.

Incendii. Se zbârlește pământul, munții se clătesc cu petrol în măsele,

ar pleca și ei, dacă-ar avea în locul zăcămintelor motor.

Huruie mereu. Canoniere spintecă aerul. Înserează

cu ploaie rece cursă din cască până-n sân.

Deasupra noastră norii țin cerul, ca pe-o pălărie, să nu cază

prin văile unde ugerul lui de piele zbârcită stă-n lapte de fân.

Deodată se face întuneric mult. Mi-e foame. M-adun –

pe sub mantauna ferfecată se vede țara cu toate știubeile.

În seara asta aș lua din adăposturi mitralierele ca pe-o hălăciugă de-alun,

că uite, sufletul meu nu mai are haine și umblă-n pielea goală ca femeile.

Doamne, auzi-mi inima ca pe goarnele decapitate

cum strigă din toate părțile, din toate ruinele, din toate șoproanele.

Vezi-mi, Doamne, sufletul cu rochia lăsată pe jumătate.

cum aleargă să te găsească și să-ți pupe numai o dată autocamioanele.

Mi-e frică să întorn capul. (Acolo a început o mașinărie să țipe...)

Din aparatele mele cresc șine ferate, Doamne, pe-omoplat.

Trimite ambulanța Ta, câteva batalioane de îngeri, câteva clipe

Să caute înăuntru cu ce-or ști și ei, să vadă: a intrat ceva sau n-a intrat?

Însă, vezi? – dealurile au luat foc. Depărtările ard. Îi arăt

vestonului meu hălcile roșii de cărbune cum zac.

Cineva ronțăie; ne uităm îndărăt:

în urma plugului, strămoșii mănâncă din sângele nostru și tac.

Ion Caraion. “Clișeu.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-caraion-0008275/poezie/cliseu

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.