Cangrenă
de Ion Caraion(2009)
1 min lectură
Mediu
Oraș în care putrezește tinerețea pe străzi,
oraș ca un câine cu bube ieșit dimineața din lăzi,
orasul-idee, orașul cangrenă, oraș adormit
mai înainte de cuvântul sfârșit.
Oraș în care e-o graniță care se târăște pe brânci, care fură
cu tăcerea tăiată, cu noaptea la gură
orașul prin care n-am mai fost, oraș în care murim
fără parabola intrării în Ierusalim.
Oraș cu heleștaie, cu sanatorii, cu depărtare
orașul-protestare...
Nici luna, nici câmpul, nici râul
nu-și tremură grâul
prin tine
oraș-pământ, oraș-plictiseală, oraș-mărăcine
cu liniștea ruptă, cu disperare, cu câini
împotmolit de cicatrice pe mâini
Atât:
cenușiu, moarte, urât,
sârme, opac...
- Și mâine dimineață - descompuși - pornirăm, iarăși, la
atac...