Ala + Bala
din vol. lacrimi perpedinculare, ed. Minerva 1978, București
de Ion Caraion(2012)
1 min lectură
Mediu
În jurul nostru
ca praful pe-o oglindă
oamenilor li se termină glasul.
La vârsta aceea
nu-mi dau seama
cum era el, tata.
Ala-bala dăduse la o parte
perdeaua
ca să se vadă în casă.
Ar fi putut să înceapă ceva,
dar eu am știut că nu.
Noi luam din pușculiță încă un glas
luam din sufragerie o mustrare
din grădină un cățel
și ne jucam și nu știam cine în cine trage cu praștia.
Pe urmă tata și-a căutat cumpătul prin curte
și noi l-am găsit
dar nu i l-am dat.
Pe urmă liniștea și-a cumpărat un șoarece
și a mâncat din el
până a orbit.
Pe urmă Ala- Bala a tras perdeaua la loc.