Ultimul centaur
de Ion Barbu(2009)
1 min lectură
Mediu
În ziua lui din urmă zori din loc în loc
Năuc...Dar mai spre seară desfășură deodată
Pe asfințitul verde, cu lespedea mîncată,
Regescul vas de gînduri crescut în dobitoc.
Tăriile topiră nepotrivitul bloc...
Tîrziu, spre geruri albe, o carne înnorată
Porni, în melc de abur, pe cînd dezgrădinată
Se lămurea în noapte o inimă de foc.
Statornic gîde, Umbra- mîner masiv și dîre-
Căzu peste jeratic cu grelele satîre
Și luminosul bulgăr îl despică felii.
Pămîntul ațipește. Răzleț, nici un centaur.
Dar pe nestinsul ropot al clarei herghelii
În zăcăminte sună filoanele-i de aur.