Maria Spring
din revista Sburătorul, ianuarie 1927
de Ion Barbu(2012)
1 min lectură
Mediu
Cu altul pe o bancă bătută la un nuc.
De țigle arse târgul roșea până departe;
O toamnă despuiată, un vânt de balamuc
Se călăreau la vale pe ierburi multe, moarte.
Și cel căzut cu capul în pălmi, pe vis năuc,
De-atâta lâncezire scăpase un trabuc,
Muc desfoiat și umed la capătul subțire:
De sufletul acelei amiezi de-ngălbenire.
Lumina îndoită părea cu-un fel de apă;
A drum, locomotive fumau dintr-o supapă;
Era la ora albă, când nu știai să zici
De-i patru, două numai, ori a trecut de cinci.
Perechi duminicale de Else și de Hans
Suiau la hanul mare, din deal, unde e dans,
Un han cu nume dublu, nu știu să-l mai țin minte,
Cu vaci și servitoare și duh de-ngrășăminte.
Cum Else foarte multe de Hanși răzmate-agale
Visau, mă cercetară dulci planuri conjugale.
Pe aburii aleei, la nucul melancolic,
Idila ancorată se închega bucolic.
— “Dar, Toamnă! Bărbăția cea dreaptă nu e dată
În sine să se toarcă, sucită și uscată?
Ca frunza podidită din creștetul de nuc
În pălmi, în pălărie, pe umeri, pe surtuc.”
Despre aceasta lucrare
Cum sa citezi
Ion Barbu. “Maria Spring.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-barbu/poezie/maria-springIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.