ca îndelung mângâiat
de Ileana Mălăncioiu(2004)
1 min lectură
Mediu
Ca îndelung mângâiat este trupul său
Leneș un singur ochi i se desface
Asupra capului adus alături
În întunericul în care zace.
Deschide și celălalt ochi o rogi
Afară e lumină de multă vreme
Un copil cu plânsul abia oprit
Începe în șoaptă să ne cheme.
Tremură glasul lui de miel
Până la singurul ochi deschis
În capul de gresie al femeii tale
Ca într-un dulce vis.
Deschide și celălalt ochi o rogi
Mâna ta însăți încercând să ia
O pojghiță de piatră ca o pleoapă
De pe un loc prin care ar putea vedea.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ileana Mălăncioiu
- Tip
- Poezie
- An
- 2004
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ileana Mălăncioiu. “ca îndelung mângâiat.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ileana-malancioiu/poezie/ca-indelung-mangaiatIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.