Din nou vidul
de Ileana Mălăncioiu(2013)
1 min lectură
Mediu
Din nou vidul de putere, din nou
Vidul acela pur și simplu care tot crește
Și-n ceruri în urma căderii noastre,
Din nou șarpele blestemat care se tăvălește
În fața femeii și așteaptă să fie strivit
Cu-aceeași patimă și-aceeași disperare,
Din nou coasta bărbatului din care a fost ea făcută
De însăși mîna Lui și ne apare
Deasupra celorlalte coaste rupte
Peste pămîntul negru, proaspăt săpat,
Din care ne-am dezgropat unii pe alții
Și în care ne-am îngropat
Din nou între noi, cu mult mai adînc,
Așa, fără nici un fel de motiv
Sau fiindcă oricum eram îngropați de la sine
Aproape definitiv.
Volumul POEZII 1996