Norul
traducere de Jules Supervielle
de Ilarie Voronca(2009)
1 min lectură
Mediu
Era o vreme când noaptea
La înălțimea ei adevărată
Nu-mi întuneca vorbele
Inima mea își dăruia lumina.
Ochii mei înțelegeau scaunul de paie
Masa de lemn
Și mâinile mele nu visau
Din vina celor zece degete.
Ascultă-mă, Căpitan al copilăriei mele,
Să facem ca altădată
Să ne urcăm pe puntea primei mele nave
Care străbătea marea când aveam zece ani.
Ea nu naufragiază în apele visului
Și miroase desigur a smoală
Ascultă: numai în amintirile mele
Lemnul e încă lemn și fierul dur.
De mult, de mult, Căpitane,
Totul e pentru mine-un nour și eu sunt muribund.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ilarie Voronca
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ilarie Voronca. “Norul.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ilarie-voronca/poezie/norulIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.