Fuga poetului
din ciclul inedit Patrusprezece sonete (1934)
de Ilarie Voronca(2009)
1 min lectură
Mediu
Viu mânzul. Plajă. Spumă în zăbală
Și-apusurile prinse de oblânc
Un soare pal în brațul stâng
În brațul drept o lună pală.
Lance rotită-n cer sau în adânc
Rotundul ceas pe-obraz goană ovală
În sare, câte, mările le spală
Lumini, atâtea, în mărgean se strâng.
E zi? E noapte? Unanimă apă
Făptură-umbră. Cântec e sau prinț.
Copit-atinge nevăzuta clapă.
Vocea s-aude răsunând cu zimți.
Pe margini fuga în șopârlă scapă:
Amurguri, zori s-au sfărâmat în dinți.