Horia Stamatu

Adunam licurici Iarba umedă surâdea Numai măgarul meu încerca să cânte M-am găsit ca pe un trifoi cu patru foi. Așadar nici o inimă pe

Ultimul tramway e o stea fixă Nu mai ajunge la ultima stație Unde poate-l așteaptă Îngeri scuturați de ploaie.

Fericiți cei ce se bucură că sunt Fericiți cei ce se bucură că sunt o singură dată Fericiți cei ce se bucură că n-au rămas fără să fie

Sus pe plai în cer mă spălai ziua cu soare noaptea cu amnare. Pe limanul ars de mare și sare valul m-a tras cu oftări amare - Din toate

I Nici o stea violetă în cuib de sânge Ziua inimii nu-mi răsfrânge Nici o furtună prin care să strig Ochii bătuți de aurore mă frig Așteaptam

Trei cioroi la o viroagă în potopul de ninsoare ori așteaptă ori se roagă să răsară Negru-Soare Și când frigul îi înjunghe - crivăț vânăt

În tunica lui albastră (din inimă scotea un râu de sânge, cu mâinile încleștate pe ea ca doi crabi pe-o liră moartă) și Elisabeth steauad e sticlă

Ne pierdem pașii ca un fluture ariple Pași mei au semănat sunete ce nu se-aud Alergam ca un negru după umbra lui Ziua pe umbrele nopții prin

Pe strada rasă de nouri soare nici un acasă nici o floare pe strada stoarsă de mort și viu la nici o casă nu e târziu pe strada

Când se brânzește vinul e târziu la recoltă flăcăii cu pulpele sumese calcă fetele chiuie grase pe toată întinderea ciupercile s-au îmbătat cât

La râu sărat în râul mare în colți de apă fără vad jupoaie șarpele de soare un ochi devreme un răsad clipele de șipot scurse la cap de secol

Liliecii cariază noaptea cu foamea lor de întuneric și se înțeapă în stele. Lacrimile lor de aur sunt pești sburători în Alaska. Un aviator mort a

Înfometații mâncau din boii soarelui le-au ars măruntaele foamea de trăznet foamea de păcură foamea de ciment foamea de fier de foame ideile mame

Pe gâturi de flamingo suie aer la aripe ce ceață trag liliecii vântul pe osia piezișă cade praful macină vremile fără dinți surpă munți de

(...) 3. CARELE EȘTI... Odată cu îngânarea copiilor ta-ta ta-ta gângăvirea păgânilor romani daci gali și toți sălbaticii

Copilul trist când nu avea ce trebuia să-l facă Rege peste copii la fel de triști o sută două și mii de bile de toate culorile