Focul
de Horia Furtună(2009)
1 min lectură
Mediu
Arde focul!
S-a aprins în casa lumii, noaptea, coșul, arde coșu!
Bubuie și duduie în vatra neagră, focul roșu
Noaptea nu-și găsește locul;
Ceru-i plin de praf haotic, scăpărări de nicovală,
Limbi albastre de stindarde,
Arde focu-n feerie nesfârșită, focul arde,
Ies scânteile în fluvii, în vârtejuri, în năvală,
Mute,
Sute,
Miliarde.
Dar deodată
Dumnezeu oprește vremea și-mprietenește-n cer stihia,
Noi păstrăm aceleași inimi ce măsoară veșnicia,
Și - priveliște ciudată -
Focul ce zvâcnea năprasnic și-a încremenit revolta,
Noaptea-i limpede și clară,
Și trecând sub scânteierea răspândită și bizară,
Noi privim cu ochi de-o clipă înstelata boltă, bolta
Lină,
Plină,
Seculară!
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Horia Furtună
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Horia Furtună. “Focul.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/horia-furtuna/poezie/focul-1837779Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.