Îmi las de-o parte cartea În care nu mă lămurii: Privesc în sus Și spre apus; De câtva timp mă cată moartea Ascunsă-n norii plumburii. De

Arde focul! S-a aprins în casa lumii, noaptea, coșul, arde coșu! Bubuie și duduie în vatra neagră, focul roșu Noaptea nu-și găsește locul; Ceru-i

Do, re, mi, fa, sol, la, si, do! Un cor de glasuri argintii Cânta voios, pe vremi, într-o Grădină mică de copii. Eu ascultam - copil și eu -