Câinele și măgarul
de Grigore Alexandrescu(2008)
1 min lectură
Mediu
Cu urechea pleoștită, cu coada-ntre picioare,
Câinele, trist și jalnic, mergea pe o cărare.
După îndestul umblet, iată că-l întâlnește
Un măgar, și-l oprește:
\"Unde te duci? îi zise,
Ce rău ți s-a-ntâmplat? Șii, parcă te-a plouat,
Așa stai de mâhnit.\"
- \"Dar, sunt nemulțumit.
La împăratul Leu în slujbă m-am aflat:
Însă purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit în sfârșit să fug, să-l părăsesc,
Acum cat alt stăpân; bun unde să-l găsesc?\"
- \"Numai de-atât te plângi? măgarul întrebă;
Stăpânul l-ai găsit, îl vezi, de față stă.
Vino numaidecât la mine să te bagi:
Eu îți făgăduiesc
Nu rău să te hrănesc;
Nimic n-o să lucrezi, nici grijă n-o să tragi.\"
\"Ascultă-mă să-ți spui: e rău a fi supus
La oricare tiran; dar slugă la măgar
E mai umilitor, și încă mai amar.\"
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Grigore Alexandrescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2008
- Curent
- Romantism
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Grigore Alexandrescu. “Câinele și măgarul.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/grigore-alexandrescu/poezie/cainele-si-magarulIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.