Popor
de Giuseppe Ungaretti(2005)
1 min lectură
Mediu
S-a ascuns ceața singuratecă a palmierilor
și luna
nesfârșită deasupra sterpelor nopți
Noaptea cea mai întunecată
lugubră broască țestoasă
bâjbâie
Culoarea nu durează
Perla beată a îndoielii
îndeamnă aurora și
la picioarele sale efemere
jar
Forfotesc de pe acum strigăte
ale unui vânt nou
Stupine nasc în munți
de pierdute fanfare
Întoarceți-vă antice oglinzi
voi fâșii ascunse de apă
Și
în timp ce de-acum ascușite
mlădițele înaltei zăpezi tivesc
priveliștea obișnuită a strămoșilor mei
în limpedele calm
se-aliniază velele
O Patrie fiece vârstă a ta
se trezește în sângele meu
Sigură înaintezi și cânți
deasupra