Imn morții*
de Giuseppe Ungaretti(2020)
1 min lectură
Mediu
Iubire, tânăra mea emblemă,
Întoarsă pentru a auri pământul,
Răspândită în sânul zilei printre stânci,
E ultima oară când privesc
(La poalele prăpastiei, bogată
În impetuoase ape, de funeste
Văgăuni) dâra de lumină
Care aidoma jeluitoarei turturele
Se frământă pe răsfățata iarbă.
Iubire, sănătate radioasă,
Mă împovărează anii viitori.
Lepădându-mi credincioasa măciucă,
Voi luneca în apa întunecată
Fără părere de rău.
Moarte, fluviu secat...
Soră fără memorie, moarte,
Egal mă vei face cu visul
Sărutându-mă.
Voi avea pasul tău,
Voi umbla fără să las urmă.
Îmi vei dărui inima imobilă
A unui zeu, voi fi fără prihană,
Nu voi mai avea gânduri, nici bunătate.
Cu mintea zidită,
Cu ochii căzuți în uitare,
Voi servi drept ghid fericirii.
Traducere Ilie Constantin