Căpitanul
Vol. „O viață de om” – Integrală poetică
de Giuseppe Ungaretti(2020)
1 min lectură
Mediu
Am fost pregătit pentru orice plecare.
Când ai secrete, noaptea ai milă.
De mă trezea copilul
Brusc mă linișteam auzind
Țipetele celor plecați,
Câini fără stăpân. Prețuiau
Mai mult decât candela Madonei
Ce ardea neîncetat în camera aceea,
Mistică tovărășie.
Și nu cu fuga
După ecouri dinainte de naștere
M-ai surprins adânc, omule?
Dar în noaptea când chipul tău fără viață
Zăcea azvârlit peste pietre
N-am mai fost decât o fibră de elemente,
Nebună, soră cu orice lucru,
Mă copleșea umilința.
Căpitanul era senin.
Venea pe cer luna.
Era înalt și niciodată nu se-apleca.
Înainta pe un nor.
Nimeni nu l-a văzut căzând.
Nimeni nu l-a auzit agonizând,
Mi-a apărut dintr-un șanț
Cu mâinile pe piept.
I-au închis ochii.
Luna e un văl.
Părea o aripă.
Traducere Nicoleta Dabija
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Giuseppe Ungaretti
- Tip
- Poezie
- An
- 2020
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Giuseppe Ungaretti. “Căpitanul .” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/giuseppe-ungaretti/poezie/capitanulIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.