Sonetul colindului
de Gheorghe Tomozei(2003)
1 min lectură
Mediu
Colindele-s copiii celor care
din trupul nostru n-am rodit copii,
le urmărim cum cresc cu frunți de sare
și coastele, ca sarea, străvezii.
Ce crin-muiere carnea mea iubi
de te-a ivit cu clinchete amare,
colind firav? De ce când te faci mare,
din mine te desprinzi, copile? Și
de ce te-adaugi multelor himere
pe care cu mâini lacome le cer,
iar ele-s aripi de coleoptere
ori pururi schimbătoare flori de ger?
Tristețea mea? E singura avere
(care-ți rămâne ție, Leru-i-Ler...
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gheorghe Tomozei
- Tip
- Poezie
- An
- 2003
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Gheorghe Tomozei. “Sonetul colindului.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/gheorghe-tomozei-0005524/poezie/sonetul-colinduluiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.