Sluga luminii
de Gheorghe Tomozei(2003)
1 min lectură
Mediu
Lovește-mi botul amintirii! Să sară din el
dinții netrebnici, jupoaie-mi pielea de miel
și împinge-mă-n vârstă
slujit de o singură vâslă.
Și fă-mă un fel de funcționar
mai marele peste far,
nu-mi lăsa merinde
și nici ulei pentru mașinării și oglinde.
Îmi voi aduce cu mine ceva lut
într-o valiză de recrut
îl voi ara cu boii
degetelor umflate de sarea ploii
și-l vor mulge
de grâu dulce.
Untdelemnul sculelor metalicești
îl vor trage din morile cerești,
iar tu să n-ai altă grijă decât
să trimiți într-un oarecând mohorât
o corabie care s-aducă
în locul meu altă slugă
și să ia sacul de oase
ce-n urmă-mi rămase.
Să te ferești
să-mi dai oasele apei cu pești
lasă-le într-atâta pământ
cât să le acopere blând
dar fă-le cât mai într-adânc adăpost
că ele nu se vor lepăda de obiceiul cel prost
de a da fără pricină,
lumină.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gheorghe Tomozei
- Tip
- Poezie
- An
- 2003
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Gheorghe Tomozei. “Sluga luminii.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/gheorghe-tomozei-0005524/poezie/sluga-luminiiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.