Ascultă-mi viața
de Gheorghe Tomozei(2005)
1 min lectură
Mediu
Sunt clipe când aș vrea să-ți spun:
(cu buze închise) ascultă-mi viața!
Nu e nevoie s-o vezi ori s-o citești,
trebuie doar s-ajungi s-o asculți.
Am avut al meu doar un pogon de cer
(un acru, un iugăr, o milă marină?)
și sub atâta spațiu mi-am văzut de-ale mele .
straturile de legume și cubul cu cărți;
bătrân agricultor de himere, cu oase troznind
de trecerea berzelor, toamna, ascultând
cu înfrigurare clinchetul radioului cu galenă
care tocmai anunță timpul probabil de ieri.
Mi-am arat cinstit ficțiunile
cu uneltele de faianță dogită, am așezat
asupra lor ploaia și pentru o singură garoafă
am pornit roțile uriașelor mele mori de vânt.