Trecut
din Albastru (1902)
de George Tutoveanu(2010)
1 min lectură
Mediu
O fată de sat mi-a fost dragă;
Avea păr bălai, inelat,
Ochi tainici ca zările-albastre
Și graiul blajin, fermecat...
În barcă, pe Prut, stăm alături
Și-Amorul se joacă-ntre noi;
O pânză de-argint țese luna
Prin stuhul cu vinete foi.
Descântecul apei ne fură;
De valuri ușor legănați,
Trăim într-o clipă tot visul
Copiilor înamorați...
Deodată, pe mal țipă goarna;
Alarmă și zgomot și guri;
Adâncul pădurii din preajmă
Se zbuciumă de împușcături...
Și eu și copila bălaie
De gloanțele lor am scăpat;
Și numai Amorul, de spaimă,
Din luntre sărind, s-a-necat.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Tutoveanu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
George Tutoveanu. “Trecut.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/george-tutoveanu/poezie/trecutIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.