Se roagă
din Albastru (1902)
de George Tutoveanu(2010)
1 min lectură
Mediu
Pe culmea pleșuvă, de stânci atârnat,
Ca straj-a credinței, un schit solitar,
Cu glasu-i de-aramă se roagă la cer,
Și zările cântă melodic și clar.
Cu grai de-nchinare, un imn rugător
Înalță spre bolta spuzită cu stele,
Adâncul pădurii și-al apelor zvon;
Și florile-n luncă se roagă și ele...
Ascult, și ca-n vis mă cuprinde
Un farmec adânc, negrăit...
Cu glasul de clopot se pierde
Și sufletu-mi spre infinit.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Tutoveanu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 69
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
George Tutoveanu. “Se roagă.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/george-tutoveanu/poezie/se-roagaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.