De profundis
I
de George Topârceanu(2006)
1 min lectură
Mediu
Nu, asta nu pot s-o suport!
Curând, e-un an și jumătate
De când ați declarat că-s mort
În unanimitate.
Toți proștii câți m-au cunoscut
Ziceau: ,,Mi-era un fel de rudă —
Săracul! Cine-ar fi crezut?...\"
Îmi vine să-nviez de ciudă!
Profane mâini mi-au răsfoit,
La Iași, arhiva.
Revistele m-au prohodit,
Amicii mi-au mâncat coliva.
Mă pipăi, stau nedumerit.
Mă trag de păr, simt că mă doare...
Nu, n-am murit!
Vă dau cuvântul de onoare.
Scriu versuri proaste, deci exist!
Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o fată.
Trăiesc, de vreme ce sunt trist
Și râd ca altădată.
Dar astăzi, negru și zburlit
De cum m-a prins dușmanul, —
Vă dau de veste c-am sosit
Întreg, și eu, și geamantanul!
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Topârceanu
- Tip
- Poezie
- An
- 2006
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
George Topârceanu. “De profundis.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/george-toparceanu/poezie/de-profundis-172497Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.