Amintire
de George Topârceanu(2005)
1 min lectură
Mediu
Am stat o clipă-n loc s-ascult:
Ce freamăt lung s-aude?...
Doar vântul apa scutura
Din ramurile ude.
Și pașii mei foșneau ușor
Pe frunzele cărării,
Mergeam în noapte tremurând
De chinul așteptării.
La stânga codru-ntunecat,
Grădina-n mâna dreaptă
Și-n fund o casă între plopi...
Iubita-n prag m-așteaptă.
Așa, țin minte ca acum,
Când ne chemam în șoapte
Prelung, departe a țipat
O pasăre în noapte.
Mi se părea când ascultam
Copacii mari din față
Că dușmani răi și nevăzuți
Vor să mi-o ia din brață,
Și-atunci bolnav o sărutam
Pe ochii mari, pe tâmple,
Și-n taină parcă așteptam
Un rău să mi se-ntâmple...
În zori de zi ne-am despărțit.
Cântau în sat cocoșii
Iar norii de la răsărit
Pluteau în flăcări roșii.
Ș-acum sunt singur... și-i târziu...
Iubita mi-e departe.
Mă arde-n suflet dorul viu,
Și zilele mi-s moarte.