George Tarnea

Orice copil are un nume, Orice copil are o zi, Lumina lui aprinsă-n lume De noapte ne-ar putea păzi. Orice copil are o țară, Orice copil are

Reflex 13 In ochii tai ma vindec si ma sclad, Ne tinem,unul altuia, de cald Sau noaptea,poate, numai de urat... Eu nu

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet E târziu, e prea târziu la mine-n gând Împartasim, împartasim aceeasi taina Dar nu se stie, nu se stie

Iubito, cata lume intre noi Numaratori de ploi din doi in doi Si dintr-un ochi de dor necunoscut, Cate zapezi pe buze ne-au crescut...

Trec separat prin noi aceleasi zile Trec separat prin noi aceleasi stari, Tacerea ta imi staruie-n pupile Plecarea mea iti plange-n

E totul randuit sa se intample Cum sa traiesti frumos fara iubire, Cum sa visezi,saumbli,ori sa

EGLOGA EROULUI NECUNOSCUT Sunt un român nehotărât, Þin bunăstării de urât, Eternității de prepuț Și dau mereu din lac în puț, Apatic ca un

Elegia risipitorului de iubire Prea usor pierd vremea Si prea greu strang bani, Sa mai stiu ce-nseamna Pretul unor ani.

Tie Din viata , in de moarte , Din aproape-n departe , De la dragoste la ura , Tu , dintru-nceput masura Pentru

Balada mortii repetate Spune-mi ca vrei si pot sa zbor Printr-un vartej ametitor, Pana rasar la tine-n prag, Sa-mi mori de

Chiar si iubirea poate sa ucida Chiar si iubirea poate sa ucida, Cand se supune pretului de cost Si dovedeste

După cât am tras ca boii, Suntem iarăsi fiii ploii, Numai buni de dus cu vorba Să ne fure altii ciorba Si bucătile mai grase Noi rămânem tot la

Cand foamea n-are margini Celui sarac nu-i spune Sa-si verse peste suflet Un cer de ganduri bune. Cand arde-ntreg pamantul Celui

Cantec de speranta Trup langa trup si lumina-n lumina, Desfatare uituca pe lespezi fierbinti-

Balada vestilor din ploi Multumeste-te sa-mi scrii Cateva cuvinte calde, Cand va fi sa mi se scalde Umbra

RUGÃCIUNE DE POET Fă-mi Doamne rost de-o axiomă Mai rezistentă la purtat, Să pot răzbi,din vomă-n vomă, Cu optimismul

EGLOGA ARTEI CULINARE Între războaie și-ntre ploi Dă măgăreața peste noi, Ne toacă sufletul mărunt Și-apoi îl perpelește-n unt – La foc

Prea departe trupul tău, Prea aproape disperarea Că nu pot vorbi cu marea, Să-nțelegi cât mi-e de rău... Prin absența ta din

Te-am iubit, Ludmila, când eram mai mic, Oferindu-ți zilnic flori presate-n plic, Te-am iubit în taină, cu tot visul meu, Agățat de sfoara unui

Pana s-or umple stelele de prunci Zurliu si carnic si tocit in coate Si alungat din rai pentru te miri Ce

Poporul meu contemplativ A fost belit în mod festiv Se știe chiar de la-nceput Pe mâna cui a încăput... Si să n-aștepte ani mai buni De la

În marile căldări de la răspântii fierb oasele cu vătămătură ale soarelui. Abia se mai scurge peste gingiile drumeților o fărâmă de

Pana s-or umple stelele de prunci Zurliu si carnic si tocit in coate Si alungat din rai pentru te miri Ce

EGLOGA ARTEI CULINARE Între războaie și-ntre ploi Dă măgăreața peste noi, Ne toacă sufletul mărunt Și-apoi îl perpelește-n unt – La foc