Egloga fiilor ploii
de George Tarnea(2002)
1 min lectură
Mediu
După cât am tras ca boii,
Suntem iarăsi fiii ploii,
Numai buni de dus cu vorba
Să ne fure altii ciorba
Si bucătile mai grase
Noi rămânem tot la oase,
Parastasul ei de moarte!
Parte-si face cine-mparte,
Pe când prostii care-ndură
N-au nimic de pus în gură,
N-au nimic de strâns cu sacul
Dăm din nou tot noi de dracul
Si tot nouă ni se cere
Să o facem cu plăcere,
Cu mândrie si cu artă,
Până vom iesi din hartă
Si-om ajunge niste duhuri
Călătoare prin văzduhuri
Fără să mai stăm la coadă
Intr-o liniste năroadă
Si-ntr-o ordine absurdă,
Pentru câte-un bot de urdă.