Elegie
de George Mărgărit(2011)
1 min lectură
Mediu
Stăteam lângă cocoșii dimineții marine
Legănat de nisip ca o vietate a valului,
Părul mi-l simțeam briză, ochii saline
Extazul scobeam-n lutul malului.
Treceau valurile, acești monștri de apă,
Mă sărutau ușor cu muzicale buze
Și mă chemau la dans-n care pasăre să-ncapă
Când liturgic auzi-voi clopot de meduze.
Luând ocheanul noaptea-n săbii
Cobora în pânze brodate-n ametiste
Și ochii pironiți la catarge de corăbii
Vedeau-n larg cum fluturau batiste.