Lângă tine fecioară lume de ceară, Tăcerea ochi de căprioară Clipește lumină rară De brățară - Pe fildeșul mâinii de cridă Ca diamant-n umbre

Natura e-un perete de sticlă și cristaluri Și cupe cu polen îi sunt coroane și portaluri, Cimitir sub oglinzi de unde crinii ies din sere Roduri

Stăteam lângă cocoșii dimineții marine Legănat de nisip ca o vietate a valului, Părul mi-l simțeam briză, ochii saline Extazul scobeam-n lutul

Frântură de crater vreau masca să-mi fie De zâmbet topită, ușor sidefie; Iriși o vor veghea la ora nefinții Ca niște violete săbii ale

Părinte, sunt marele fiu rătăcit Care venind la tine boema nu și-a pocăit, Părinte, sunt fiul beat de infinit! Nu mă-ntorc, pasul meu nu calcă

Cândva, născut din izvor tulburat, Osana, eu poet să fiu lăudat. Ca lunatecul cerb înzodiat Osana, eu poet să fiu lăudat. Tăcerilor am fost

Pescari de larg cu bărci smolite și sitelci Se rânduiesc arar și greu la vâslă, Aduc nisetri grași în suc de melci, În seara asta cu tăceri de