Georg Trakl

A căzut zăpadă. Amețit de vinul purpuriu, după miezul nopții părăsești întunecatul cerc al oamenilor, flacăra roșie a vetrei lor. Vai,

Toamnă: mers negru la marginea pădurii; clipă a nimicirii totale; sub arbori golași, fruntea leprosului ascultă atent. Seară trecută de mult, ce cade

Când se face seară Te părăsește lin o față albastră, Cântă în tamarin o pasăre mică. Un călugăr blajin Își împreună mâinile moarte, Un înger