Nevăzuta femeie
Ceremonie de iarnă (1965)
de Gabriela Melinescu(2018)
1 min lectură
Mediu
Tu, minunato, mă-nsoțești mereu
și negurile ochilor mi-alinți,
lăsând în umbra mea înaltă
îndrăgostite pietrele fierbinți.
Și singură eu nu mai pot să trec
cerul încet, dând soarelui ocol.
Mă înconjori cu haine de femeie
și-mi tăinuiești frumosul, trupul gol.
Ca visul rău, îmi dai pe neștiute
și frica de femei ce-mi jinduiesc
iubitul pentru care fug din lucruri
culorile și-n alb încremenesc.
Femeie nevăzută, nevăzută,
cum ai trecut naintea mea deodată,
și pe-un perete am găsit un chip
uimit și-nsingurat de fată…
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela Melinescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2018
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela Melinescu. “Nevăzuta femeie.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/gabriela-melinescu/poezie/nevazuta-femeieIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.