Numai o vară, îngăduiți-mi, Amarnicelor! Și o toamnă-n care să se pârguie cântu-mi, Ca inima mea, bucuroasă, de dulcele Joc săturată, să-mi moară

Ca păsări plecând încet… Privește înainte Călăuzul și rece îi adie La piept întâmplările, când În juru-i domnește tăcere, sus, În văzduh,

Tatăl meu a pribegit peste Gothard, Acolo unde râuri o iau Spre Etruria pe-alături, Și pe drumul cel drept Peste zăpadă Către Olimpos și

Norul de purpur adunat acolo, Pe partea stângă a munților Alpi, Și pe cea dreaptă sunt Duhurile fericite. Și se aude tunând.

¿Tornan de nuevo las grullas a ti, las naves el rumbo tuercen, van de tus playas en pos? ¿ Serenas y ansiadas brisas llegan al plácido mar, y al