Mi-i inima prea plină de-o dulce desfătare
de Francesco Petrarca(2009)
1 min lectură
Mediu
Mi-i inima prea plină de-o dulce desfătare
Ce m-a vrăjit din ziua când am privit-o-ntâi,
Și orb aș vrea de-acuma în viață să rămâi,
Căci nu-ndur alte chipuri, de-ar fi ispititoare.
Și totuși, părăsit-am pe-Aceea ce-o doresc
Cu-atâta foc. Dar gândul mi-i învățat așa
S-o vadă doar pe dânsa, că tot ce nu e Ea,
Cu silă nesfârșită și ură ocolesc.
În astă vale-nchisă, de stânci împrejmuită,
Unde-și găsește-oftatul meu liniștea dorită,
Mă retrăsei cu Amor, îngândurat stingher.
Nu aflu-aici femeia, ci ape, stei și cer,
Și soare, și icoana trecutei clipe care,
Oriunde mi-ar fi gândul, în gândul meu apare.
„Întru viața Madonei Laura”
Traducere de Lascăr Sebastian
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Francesco Petrarca
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Francesco Petrarca. “Mi-i inima prea plină de-o dulce desfătare.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/francesco-petrarca/poezie/mi-i-inima-prea-plina-de-o-dulce-desfatareIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.