Miraj de sânge
din Imperii efemere (1926)
de Eugen Ștefănescu-Est(2010)
1 min lectură
Mediu
Circonferințe de lumină
Și panglici verzi
Curgeau pe apă...
Pe cer
Pâraie de lumină incandescentă se scurgeau...
Nășteau din mare roți de sânge...
Și atmosfera bea-nsetată tot roșul cald al apei monstre,
Tot aurul fluid al mărei,
Tot chinul sufletului ei...
Năștea din mare globul tragic
Imens al soarelui...
Năștea cu el un vis de voaluri.
Șerpuitoare
Și fugare...
Și miriade de eclipse și de contraste de lumină,
Exod de flăcări curgătoare...
Melancolie...
Destrămare...
Și ficțiuni plasticizate
Topite-n apă și-n vapori...
.......................
Iar eu
Strălucitor ca focul ce înflorea pe tot cuprinsul,
Priveam
Îmbrățișat de rozul de smalț al marei panorame,
Aveam în ochi dureri filtrate
Și-n carne fibre luminoase,
Gustam lascivitatea mărei nervoase și înfrigurate,
Mă oglindeam în tot imperiul pervers al recilor reflexe,
Și-mi aprindeam în suflet doruri
De matelot halucinat...
.......................
Tăișuri de platină...
Zdrențe însângerate și aprinse...
Culori de catifea
Efluvii de violet decolorat,
De aur șters,
De roz eteric,
De alb topit în adâncime...
.......................
Aveam în ochi dureri filtrate
Și-n carne fibre luminoase...
.......................
Parfum de-albastru iluzoriu...
Parfum de suflet de femeie...
De roz topit
În roșu cald incendiar...